Speranţa

3 noiembrie 2009
"A-ţi pierde speranţa când circumstanţele nu o mai motivează e a nu fi avut-o niciodată şi, în orice caz, a nu fi reflectat niciodată la sensul ei. [...] 
   Pentru tot ce se opune speranţei din noi poate fi făcută vinovată lumea exterioară (istoria, stihiile, statul). Dar pentru pierderea speranţei nu putem învinovăţi pe nimeni. E o problemă personală care nu se reglează pe stradă, la sindicat sau la tribuna electorală. Se reglează în singurătate sau în prezenţa unui duhovnic . [...]
    Nu speri fiindcă ai de ce, ci fiindcă nu ai de ce, în ciuda faptului că nu ai de ce. Speranţa nu e replica veselă pe care o dăm unei promisiuni. E mai curând felul omului credincios de a reacţiona la ocultarea promisiunii: e o adecvare la rău. [...]
      A-ţi păstra speranţa în ciuda frigului nu e a te iluziona cum că frigul nu există. Continui să dârdâi. Dârdâi şi speri!"
 
Andrei Pleşu
 
http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=298&cmd=articol&id=11735
 
 
Chiar nu pot să mă abţin să nu le mediatizez un pic!

Posted by in Personal | No Comments »

Despre dragoste

3 noiembrie 2009
Nu uita: lângă cel mai înalt punct al fericirii se află cea mai adâncă prăpastie a durerii.
 
Nu rupe firul unei prietenii, căci, chiar dacă îl legi din nou, nodul rămâne…
 
Nu iubeşti o femeie pentru că este frumoasă, ci este frumoasă pentru că o iubeşti tu!
 
Atinge steaua de neatins şi nu-i uita pe cei ce au crezut în tine!
 
Învăţaţi să lăsaţi pe chipul vostru să înflorească un zâmbet. Este darul pe care-l oferiţi aproapelui, este darul pe care-l oferiţi întregului Univers!
 
Dorul e focul în care ard speranţele, dorinţele, durerile, iar cenuşa ce rămâne reprezintă amintirile.
 
Loviturile vieţii nu sunt numai distructive, ci şi constructive; ca loviturile ciocanului în dalta unui sculptor priceput…
 
Să ai curaj să rişti pentru adevărul din inima ta, dar să nu te minţi când îl asculţi.
 
Viaţa este frumoasă şi e păcat să trecem prin ea fără să iubim, măcar o singură dată, cu adevărat.
 
Sigur că există şi dragoste la prima vedere, dar este întotdeauna bine să aruncăm şi o a doua privire.
 
Octavian Paler

Posted by in Personal | No Comments »

Trei feţe

3 noiembrie 2009
Copilul râde: 
"Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!"
Tânărul cântă:
"Jocul şi înţelepciunea mea-i iubirea!"
Bătrânul tace:
"Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!"
 
Lucian Blaga

Posted by in Personal | No Comments »

Gata!

31 octombrie 2009
"Gata! Ţi-ajunge!!"
 
Ştiu, am mai spus-o. De data o să se vadă. Nu ştiu dacă sunt crezută sau nu, nu mai îmi pasă. Am făcut prea multe greşeli ca să mai risc în continuare pentru nimic. Am avut de făcut mici modificări de mare importanţă. E deja timpul să trăiesc în prezent pentru mine şi pentru lucruri…să le numesc "pe bune"!
 
Welcome to the real world!
Următorul obiectiv: facultate! E timpul să fac ceva să primesc un loc bugetar. Mi s-a făcut o promisiune foarte frumoasă: la anul pot sa fac teatru…doar cu condiţia asta!

"Frankly, my dear, I don’t give a damn!!!"
"I swear I’ll never be hungry again!!"

N.B. Singurul post la care NU dau replică, oricare ar fi ea!

Posted by in Personal | No Comments »

Amintiri, regrete…

27 octombrie 2009
Am revenit! Initial voiam sa scriu despre ceva foarte frumos care mi s-a intamplat de curand, dar am fost luata de val si alte lucruri mai putin frumoase au eclipsat totul!!
 
M-am gandit in ultima vreme … de ce ne facem vise daca pe cele mai multe dintre ele nu le putem atinge? Poate gresesc… poate ca n-am luptat suficient sa le ating… Cu toate astea, poate e mult spus, dar momentan simt ca mi-am ratat viata!
Toata viata am fugit de ideea de a sta inchisa intr-un birou, inconjurata sau ingropata in hartii, intr-o existenta mediocra, iar acum ma indrept vertiginos spre asta…
Nu pot spune exact de ce am ales Comunicarea. Poate pentru ca am picat la teatru. Si nu mai aveam alte optiuni…
 
Traim intr-o lume in care trebuie sa tragi cu dintii de visele tale. Altfel e posibil sa le pierzi pe parcurs, si fiind luata de val, raman pierdute… E un lucru foarte trist pentru ca…
 
…uneori simt ca ma sufoc, pur si simplu!! Cand ma apuca melancolia ma gandesc la toate planurile de viitor pe care le aveam in liceu dar care acum s-au estompat. Iar asta doare. De cele mai multe ori, in astfel de situatii, spui: "Nu ma las pana nu o sa iasa asa cum am vrut eu!!" Dar daca iti pierzi increderea pe parcurs? Daca nu e nimeni in jurul tau care sa te sustina? Atunci de unde iei puterea necesara pentru a merge mai departe?
 
Si macar daca ar fi doar asta… Vara asta am trecut prin atatea dezamagiri cat sa imi ajunga o viata intreaga! Dar si eu la randul meu am dezamagit foarte multa lume in jurul meu, inclusiv familia. Asa am pierdut tot suportul moral pe care il aveam din partea lor… Am pierdut aproape tot!!
 
Dar… mi-a ramas in schimb prietenia a foarte putini oameni, persoane pe care pot sa le numar pe degetele de la o mana si tot ar mai ramane un deget liber… Singurul inconvenient este ca dintre toate aceste persoane doar una este tot timpul prezenta. Pe ceilalti trei i-am lasat in urma, la Braila… Si daca incep acum sa vorbesc despre asta mi-ar trebui vreo 20 de pagini…

Posted by in Personal | No Comments »

Sectiune: CONCERT

27 august 2009
                       
 
   Bucurestiul in ziua de 26 august… Am iesit cu treaba putin dupa pranz prin oras. Ce-mi fu dat sa aud peste tot pe unde m-am dus: Madonna , concert, deseara, scena, albume, hituri, legenda… In autobuz, tramvai, metrou, pe strada… Oamenii erau ca niste raze… Toti se indreptau spre acelasi centru: parcul Izvor ! Toata lumea care se indrepta in directia asta vorbea despre acelasi lucru. Un subiect comun pentru toata lumea. Senzatie.
    Curioasa, m-am dus dupa-amiaza sa vad ultimele pregatiri din parcul Izvor. Inca de la ora 17 oamenii au inceput sa isi ocupe locurile, fiecare dupa buget: care pe iarba, care pe locurile cumparate cu sume cuprinse intre 120 de lei pe gazon si 800 de lei in zona VIP. Am hotarat ca seara trebuie sa trec pe acolo sa vad ce se intampla. Doar Madonna era pe pamant romanesc. Nu pot sa spun ca sunt o fana infocata a cantaretei, dar unele melodii chiar imi plac la nebunie! Asa ca nu pierdeam nimic.
     Ora 21:30: Inca se mai aud foarte incet ceva melodii inregistrate, in niciun caz Madonna. Am stat cu gandul ca o sa apara la un moment dat… si poate creste si sonoritatea. Ma aflam in fata gurii de metrou Izvor.
     Ora 21:50: Ma plictisisem de tot si era cat pe ce sa plec, cand am auzit-o pe Madonna urand tuturor romanilor adunati acolo "O seara buna!". Am zis ca mai stau. Nefiind la curent cu ultimul album al divei, nu prea aveam ce sa fredonez dar ma lasam purtata de ritm si de atmosfera de distractie chiar si pe iarba in afara gardului. Scena nu se vedea. Nu vedeam absolut nimic, in schimb auzeam foarte bine. Am mai stat… am mai stat… am mai stat… Iata si un hit cunoscut mie: "Candy shop".
      Ora 23:00: Ma apropii de una dintre intrari in speranta ca o sa am o vedere mai grozava. Am fost surprinsa sa vad cum oamenii care au platit una dintre sumele mentionate mai sus parasesc concertul unul cate unul, din ce in ce mai multi. Contrariata, am ramas sa vad ce se intampla nescapandu-mi in schimb distractia. Intre timp, printre altele " Frozen ", "La isla bonita", "Like a prayer"…
       Ora 23:15: Surpriza: portile se deschid si intregii multimi de dincoace de gard ii este permis sa intre in zona in care oamenii au platit 120 de lei. Nu am ratat ocazia sa o vad pe Madonna la cativa zeci de metri de mine gratis. Chiar daca showul a mai tinut doar jumatate de ora, s-a meritat!!
      Ora 23:45: Concertul se incheie cu "Give it 2 me" si cu mesajul "Game over" pe toate ecranele. Atmosfera de distractie daca te lasai purtat de muzica si de ritmuri…
       Nu pot sa comentez decat in legatura cu publicul aflat pe gazon: toata lumea se distreaza, aplauda, danseaza, se simte bine si in acord cu energia Madonnei vazuta undeva pe un ecran si jocurile de lumini de pe scena… Personal, a fost un concert care mi-a placut foarte tare si care imi va ramane mereu in amintire… Un concert Madonna pe care l-am mai vazut si gratis!!

Posted by in Personal | No Comments »

Sectiune: CONCERT

27 august 2009
                       
 
   Bucurestiul in ziua de 26 august… Am iesit cu treaba putin dupa pranz prin oras. Ce-mi fu dat sa aud peste tot pe unde m-am dus: Madonna , concert, deseara, scena, albume, hituri, legenda… In autobuz, tramvai, metrou, pe strada… Oamenii erau ca niste raze… Toti se indreptau spre acelasi centru: parcul Izvor ! Toata lumea care se indrepta in directia asta vorbea despre acelasi lucru. Un subiect comun pentru toata lumea. Senzatie.
    Curioasa, m-am dus dupa-amiaza sa vad ultimele pregatiri din parcul Izvor. Inca de la ora 17 oamenii au inceput sa isi ocupe locurile, fiecare dupa buget: care pe iarba, care pe locurile cumparate cu sume cuprinse intre 120 de lei pe gazon si 800 de lei in zona VIP. Am hotarat ca seara trebuie sa trec pe acolo sa vad ce se intampla. Doar Madonna era pe pamant romanesc. Nu pot sa spun ca sunt o fana infocata a cantaretei, dar unele melodii chiar imi plac la nebunie! Asa ca nu pierdeam nimic.
     Ora 21:30: Inca se mai aud foarte incet ceva melodii inregistrate, in niciun caz Madonna. Am stat cu gandul ca o sa apara la un moment dat… si poate creste si sonoritatea. Ma aflam in fata gurii de metrou Izvor.
     Ora 21:50: Ma plictisisem de tot si era cat pe ce sa plec, cand am auzit-o pe Madonna urand tuturor romanilor adunati acolo "O seara buna!". Am zis ca mai stau. Nefiind la curent cu ultimul album al divei, nu prea aveam ce sa fredonez dar ma lasam purtata de ritm si de atmosfera de distractie chiar si pe iarba in afara gardului. Scena nu se vedea. Nu vedeam absolut nimic, in schimb auzeam foarte bine. Am mai stat… am mai stat… am mai stat… Iata si un hit cunoscut mie: "Candy shop".
      Ora 23:00: Ma apropii de una dintre intrari in speranta ca o sa am o vedere mai grozava. Am fost surprinsa sa vad cum oamenii care au platit una dintre sumele mentionate mai sus parasesc concertul unul cate unul, din ce in ce mai multi. Contrariata, am ramas sa vad ce se intampla nescapandu-mi in schimb distractia. Intre timp, printre altele " Frozen ", "La isla bonita", "Like a prayer"…
       Ora 23:15: Surpriza: portile se deschid si intregii multimi de dincoace de gard ii este permis sa intre in zona in care oamenii au platit 120 de lei. Nu am ratat ocazia sa o vad pe Madonna la cativa zeci de metri de mine gratis. Chiar daca showul a mai tinut doar jumatate de ora, s-a meritat!!
      Ora 23:45: Concertul se incheie cu "Give it 2 me" si cu mesajul "Game over" pe toate ecranele. Atmosfera de distractie daca te lasai purtat de muzica si de ritmuri…
       Nu pot sa comentez decat in legatura cu publicul aflat pe gazon: toata lumea se distreaza, aplauda, danseaza, se simte bine si in acord cu energia Madonnei vazuta undeva pe un ecran si jocurile de lumini de pe scena… Personal, a fost un concert care mi-a placut foarte tare si care imi va ramane mereu in amintire… Un concert Madonna pe care l-am mai vazut si gratis!!

Posted by in Personal | No Comments »

Vorbe, vorbe, vorbe… [Partea I]

21 august 2009
 Trec printr-o vreme de schimbări sensibile. Nu este lentul şi firescul drum pe care vârsta mea de obicei îl conturează imperceptibil, pentru ca înspre un sfârşit să se arate. Sunt cotituri brusc şi surprinzător trăite cotidian. Seismografele sensibilităţii le înregistrează în acelaşi timp fără să le prevadă. Mă lovesc şi mă deconcertează. Sunt mari variaţii de temperatură şi presiune emoţională; sunt acute accese de incandescentă inteligenţă; sunt dezolante zile de prostie incoloră.
 
Dar vine duminica. Ştiu eu? Aduceri-aminte din vremea liceului; obicei iremediabil contractat; dor neînfrânt pentru ceasuri de trândăvie? În ziua aceea nu pot să învăţ şi cu atât mai puţin să citesc. Şi atunci fug de acasă, caut tovărăşia oricui – dacă este gălăgioasă şi vulgară mai ales – sigur că aşa nicio clipă nu am să mă întâlnesc cu mine, sigur că nu am să am necazul niciunei nedumeriri. Fug de mine. Seara, acelaşi somn trudit, şi a doua zi începe egală, precisă, netulburată săptămâna.
 
La ce spui "iubire" şi emoţiei de ieri şi celei de azi, când ştii bine cât de nelafel sunt, cât de neasemănat te zguduie şi te neliniştesc? El, care lucrează în vorbe şi sunete, le simte păcatul. Viaţa rămâne doar în fapte mici, în gesturi uitate, în întâmplări simple. O păstrezi, dacă o păstrezi.
 
Este o vârstă dincolo de care dacă ai călcat, o uiţi şi înspre care din depărtarea anilor nu poţi privi decât fals şi falsificând.
 
Danţul pe sârmă trebuie să fie lamă subţire între viaţă şi moarte, fără artificiul plasei de siguranţă. Când saltul mortal încetează a mai fi dibăcie şi rămâne numai artificiu , spectacolul se prăbuşeşte huiduit .
 
 Aventura. Nu e povestea închisă între legile posibilului şi cumpătată între nevoile verosimilităţii. Nu cunoaşte logica situaţiilor şi sărăcia intrigilor. Nu se sufocă între hotarele strâmte ale gradaţiei. Sare dezordonat şi viu în ritmul imaginaţiei, în artă singura creatoare. Siluieşte această stupidă şi şcolărească prejudecată a verosimilului, făurind adevăruri noi şi neuzate. Cu sânge şi nervi, cu muşchi mobili şi flexibili până la vaporizare, creează viaţă diversă şi proaspătă pe frânghii, trapeze, scări, inele, tăind pământul ca pe un imens laborator de gest inedit. O aventură este aproape un poem. E o metaforă. Chiar pe marginile – dacă mai există – dintre poezie şi poveste, distruge cu egală siguranţă realul imediat, îl depăşeşte, îl demască, îl descoperă în avarele sale ascunzişuri şi îl strigă de acolo nou, autentic, unic.
 
MIHAIL SEBASTIAN

Posted by in Personal | No Comments »

Vorbe, vorbe, vorbe… [Partea I]

21 august 2009
 Trec printr-o vreme de schimbări sensibile. Nu este lentul şi firescul drum pe care vârsta mea de obicei îl conturează imperceptibil, pentru ca înspre un sfârşit să se arate. Sunt cotituri brusc şi surprinzător trăite cotidian. Seismografele sensibilităţii le înregistrează în acelaşi timp fără să le prevadă. Mă lovesc şi mă deconcertează. Sunt mari variaţii de temperatură şi presiune emoţională; sunt acute accese de incandescentă inteligenţă; sunt dezolante zile de prostie incoloră.
 
Dar vine duminica. Ştiu eu? Aduceri-aminte din vremea liceului; obicei iremediabil contractat; dor neînfrânt pentru ceasuri de trândăvie? În ziua aceea nu pot să învăţ şi cu atât mai puţin să citesc. Şi atunci fug de acasă, caut tovărăşia oricui – dacă este gălăgioasă şi vulgară mai ales – sigur că aşa nicio clipă nu am să mă întâlnesc cu mine, sigur că nu am să am necazul niciunei nedumeriri. Fug de mine. Seara, acelaşi somn trudit, şi a doua zi începe egală, precisă, netulburată săptămâna.
 
La ce spui "iubire" şi emoţiei de ieri şi celei de azi, când ştii bine cât de nelafel sunt, cât de neasemănat te zguduie şi te neliniştesc? El, care lucrează în vorbe şi sunete, le simte păcatul. Viaţa rămâne doar în fapte mici, în gesturi uitate, în întâmplări simple. O păstrezi, dacă o păstrezi.
 
Este o vârstă dincolo de care dacă ai călcat, o uiţi şi înspre care din depărtarea anilor nu poţi privi decât fals şi falsificând.
 
Danţul pe sârmă trebuie să fie lamă subţire între viaţă şi moarte, fără artificiul plasei de siguranţă. Când saltul mortal încetează a mai fi dibăcie şi rămâne numai artificiu , spectacolul se prăbuşeşte huiduit .
 
 Aventura. Nu e povestea închisă între legile posibilului şi cumpătată între nevoile verosimilităţii. Nu cunoaşte logica situaţiilor şi sărăcia intrigilor. Nu se sufocă între hotarele strâmte ale gradaţiei. Sare dezordonat şi viu în ritmul imaginaţiei, în artă singura creatoare. Siluieşte această stupidă şi şcolărească prejudecată a verosimilului, făurind adevăruri noi şi neuzate. Cu sânge şi nervi, cu muşchi mobili şi flexibili până la vaporizare, creează viaţă diversă şi proaspătă pe frânghii, trapeze, scări, inele, tăind pământul ca pe un imens laborator de gest inedit. O aventură este aproape un poem. E o metaforă. Chiar pe marginile – dacă mai există – dintre poezie şi poveste, distruge cu egală siguranţă realul imediat, îl depăşeşte, îl demască, îl descoperă în avarele sale ascunzişuri şi îl strigă de acolo nou, autentic, unic.
 
MIHAIL SEBASTIAN

Posted by in Personal | No Comments »

…

19 august 2009
 
Un oras… perspective diferite… sentimente contradictorii… culori… strazi, oameni, lumini, agitatie, viata, distractie, plimbare, aer liber , verdeata , amintiri, tristete, melancolie, dragoste, inceput, incredere, ego, ambitie, determinare, nebunie, vise, sperante, realizari…
… un oras in mai multe culori…
 

Posted by in Personal | No Comments »

« Previous Entries
Pagina următoare »
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro